Un bulevard, mai multe perspective

O data cu venirea primaverii (la vremea cand am scris acest articol) cred ca era momentul sa ne reluam plimbarile prin Bucurestii astia prafuiti. Ramasesem la Gara de Nord asteptand parca prea mult trenul ce va scoate din mizerie una din cartile de vizita ale acestui oras. Iti promisesem ca iti arat ceva interesant in Piata Victoriei asa ca te invit sa ma insotesti spre Bulevardul Gh. Duca. Plecam din fata statuii eroilor feroviari, pe langa fantana din piata care acum este in renovare.

Cam asa arata zona in anii 60

kaart2

Acum imagineaza-ti o zona libera… chiar si de cladiri.

In ultima parte a decadei 3 din secolul trecut, inca in interbelic, zona Garii de Nord era sterpa. Se incepusera deja lucrari de marire a garii si de sistematizare a zonei pentru crearea unei microregiuni demna de o crestere atat de semnificanta a economiei tarii. Bulevardele erau trasate in totalitate macar pe hartie chiar daca nu se terminasera toate lucrarile.

Un fapt interesant intrat deja in cotidian il constituie bulevardul Gh. Duca. Bulevardul fara nume, asa cum este prezent in planul de sistematizare din 1935 ar fi trebuit sa faca legatura intre nodul feroviar cel il constituia Gara de nord si cel rutier din proximitatea Pietei Victoria. Dupa cum spuneam, lucrarile deja incepusera iar capatul de bulevard era flancat de doua cladiri superbe pe care le mai regasim si astazi, una mai degradata decat cealalta.

09-b-dul-ghe-duca

Cladirea din dreapta bulevardului inca mai poarta inscriptia hotelului din perioada comunista, hotel Dunarea. La parter a functionat magazinul „Sora”. Se pare ca in urma cutremurului din 1940 si-a pierdut ultimul etaj insa chiar si asa se incadreaza bine in zona. Vis-a-vis un bloc pe „colt” mutilat parca de tamplaria ieftina de PVC ce a inlocuit pana si rulourile exterioare din lemn. Bulevardul a fost completat spre sfarsitul anilor 60 si acum arata unitar, din pacate tencuiala cladirilor si-a pierdut valoarea o data cu intensificarea poluarii in acea zona.

duca_start

Strecurandu-ne pe trotuar, pe langa masinile parcate in spic, si mergand agale ajungem la intersectia cu bulevardul Alexandru Ioan Cuza. Aici ar fi trebuit sa fim intampinati de o Piata cu multiple perspective, spre strada Buzesti si Bulevardul Basarab (actual Nicolae Titulescu). Din diverse motive lucrarile nu s-au mai continuat. Este de stiut faptul ca multe din bulevardele deschise in perioada Dej si Ceausescu se bazeaza in marte parte pe studiile de urbanism ce se regasesc in planul din 1935, deci zona ar fi avut potential de dezvoltare.

cvartal_sup

cvartal

Mai mult, privind catre strada …. se observa un cvartal de blocuri ieftine (!!!) pentru o asemenea zona, construite probabil in anii 60 si care blocheaza orice sansa de a mai uni direct gara cu Piata Victoriei. De ce a fost luata aceasta decizie nu stiu, luand in calcul si ca lipsea peretele de blocuri ce strajuiesc actualul bulevrad Titulescu. In fine, un bulevard care ar fi trebuit sa impresioneze prin monumentalitate si functionalitate a ajuns a se termina intr-o zona ce seamana a mahala pe alocuri presarata cu kitsch-uri

cvartal_pers

Anunțuri

Point&Shoot in Bucuresti

biharia

Locul: Strada Biharia


Bucureştii interbelici

Edit: In urma articolului explicativ realizat de Radu Oltean am schimbat titlul articolului din Bucurestiul interbelic in Bucurestii interbelici

În perioadă interbelică, se spune, Bucureştii şi România au cunoscut o îmbucurătoare înflorire a economiei şi implicit a nivelului de trai. S-ar părea că ar fi fost cea mai mare creştere economică din istoria României.

Lăsând la o parte datele statistice, Bucureştii tindea să devină o capitală europeană şi mai ales un model de cultură a balcanilor. În această perioadă s-au pus bazele bulevardului Brătianu şi a multor proiecte edilitare.

Din punctul meu de vedere şi probabil al celor din acea epocă Bucureştii nu mai tindea să fie Micul Paris, aşa cum le place contemporanilor să creadă. Defapt Micul Paris a fost atribuit Bucureştilor în sens peiorativ. Dimpotrivă Bucureştii se considera un oraş cosmopolit, cu o societate cosmopolită.

Calitatea construcţiilor de cele mai multe ori era rodul unor norme exigente şi al unor arhitecţi de excepţie, lucru demonstrat şi astăzi. Câte clădiri interbelice nu au tencuială intactă.

Ca un omagiu adus acestui oraş (totuşi a făcut 550), am montat secvenţe filmate în acea perioadă extrase din documentarul „Bucurestii în perioada interbelica” realizat de acad. Constantin Bălăceanu Stolnici.

Te invit să-l vizionezi şi eventual să eviti sintagma „Micul Paris”. Bucureştii trebuie să redevină „Marele Bucuresti”.

 


British Pathe

Pentru pasionatii de Bucuresti, am gasit un link cu filmulete foarte utile si interesante despre oras. Bine, site-ul e general insa o simpla cautare dupa „bucharest” poate da rezultate fantastice.

Incep eu: British Pathe


Visul unei Gari Centrale (1)

“Civilizatia unui popor se masoara in numarul de kilometri de cale ferata” sau cel putin asa credeau oamenii vremii cand in octombrie 1869 se dadea in folosinta prima gara din Bucuresci de catre concesiunea engleza J.T. Barkley si J. Staniforth. Se implineau 44 de ani de la darea in folosinta a primei linii de cale ferata din lume ce facea legatura intre Stockton si Darlington.

Te-am rugat sa ne intalnim la Fantana Zodiac, in fata Parcului Carol, mi se parea o zona pitoreasca si in plus nu departe de Piata Unirii. Urcam incet, incet dealul Filaretului si inca nu poti crede ca in Bucurestiul asta asezat in zona de campie poti gafai. Vremea e frumoasa si cred ca vom savura o cafea in timp ce ne uitam peste drum, la o cladire aparent banala.

Ei bine, e chiar prima gara a Bucurestiului, Gara Filaret. Constructia ei a inceput simultan cu gara Giurgiului, defapt scopul a fost legarea lor printr-un drum de fier. Cladirea a fost conceputa ca o gara de tip terminus, avand o forma de “U”. Legatura pe cale ferata s-a facut dispre Giurgiu deoarece era mai usor si ieftin sa transporti materialele de import pe Dunare.

Gara Filaret

Fatada era decorata cu caramida aparenta de culoare rosie, un material specific pentru constructia garilor in acea perioada. Arhitectura, si normal, era de inspiratie engleza. Intr-o poza recenta se vede cladirea vaduvita de caramida rosie si de aglomeratia de geamuri si geamlacuri de pe fatada centrala.

Autogara Filaret

filaret_aerial

In acelasi an, 1869 incepuse si constructia Garei (sic!) Targoviste (Gara de Nord) finalizata 3 ani mai tarziu diminuand foarte mult importanta Filaretului. La numai 3 luni de la deschiderea Garii Targoviste s-a finalizat legatura cu Gara Filaret prin Gara Cotroceni, o distanta de aproximativ 7 kilometri de cale ferata ceea ce a constituit multa vreme centura feroviara a capitalei.

Doar trei ani a durat perioada de glorie a Garii Filaret, principala legatura cu Occidentul, pe Dunare. Dupa deschiderea Garii Targoviste era mai putin costisitor si mai rapid sa ajungi in Europa cu trenul. Treptat gara a inceput sa isi piarda din importanta devenind dupa 1895 o linie de interes local. Pe cat de greu a fost infaptuita aceasta linie pe atat de usor a fost uitata. Dosarul constructiei acestei linii este probabil unul dintre cele mai voluminoase datorita discutiilor interminabile purtate pentru executarea ei. Cuza se pare ca a aprobat acest proiect in perioada vacantei parlamentare (un lucru neconstitutional, dealtfel) pentru a nu mai lasa “capetele luminate” sa se chibzuiasca la infinit.

Mai tarziu, spre anii 60 linia a fost desfiintata iar gara a fost transformata in autogara.

Urmatoarea oprire: Gara de Nord!