Uitata de parinti

As fi vrut sa iesim sfarsitul asta de saptamana la o plimbare pe renumita Cale a Victoriei. Probabil ca parasind un spectacol de la fosta opereta din Piata Natiunile Unite plecam in sus pe bulevard.

Bineinteles ca deja ai auzit si ai vazut celebra cladire a CEC-ului “cu acele ceasului parca prea secession” ce inca isi pastreaza statura impunatoare in fata Muzeului National de Istorie a Romaniei care pana odinioara era Palatul Postelor. Dar nu, nu despre asta vreau sa iti vorbesc ci despre o cladire ce parca sta chitita, blajina si uitata de lume in forfota asta a orasului.

E vorba despre cladirea vis-a-vis de Prefectura Politiei acceasi de langa Pasagiul Macca-Villacrosse. Desi odata impunatoare, cu perspectiva in ceea ce ar fi insemnat sistematizarea zonei din nu-stiu-ce-motiv acum e abandonata.

Casa de pensiuni, imprumuturi si ajutoare a functionarilor BNR

In cursul celui de-al doilea deceniu al perioadei interbelice, activitatea Bancii Nationale a Romaniei a cunoscut o crestere impresionanta atat in Capitala cat si la nivel teritorial. Bineinteles ca au inceput sa se orienteze catre bunastarea functionarilor prin oferirea unor facilitati pentru imbunatatirea cunostintelor si nu numai.

Prin anul 1935 s-a luat decizia de infiintare a Casei de pensiuni, imprumuturi si ajutoare. Banca dorea un sediu propriu astfel ca arhitectul Radu Dudescu (cel care a proiectat si cladirea noua a Bancii Nationale din strada Doamnei) a fost insarcinat sa realizeze proiectul.

Conform proiectului, cladirea avea doua niveluri in subteran, cinci etaje de birouri, o sala de conferinte la etajul VI, o sala de sport la VII si un bufet la etajul VIII. Parterul revenea activitatii comerciale.

Scrierile vremii afirmau ca pentru prima data “in Bucuresti se cladeste o casa care are pravaliile din fatada principala retrasa de la strada – oferindu-se pietonilor avantajul de a circula pe sub arcade – adapostiti de ploaie si feriti de razele fierbinti ale soarelui de vara cand caldura trece de 40 de grade”.

Cladirea a fost finalizata la 20 decembrie 1938. Una din cele mai laudabile initiative a fost cea privind organizarea cursurilor gratuite de limbi straine (engleza, franceza, germana si italiana).

Daca te apropii de ea, te va rasfata cu finisaje tipic interbelice, de calitate si discrete. Radu Dudescu era de parere ca daca o cladire nu impresioneaza pe toata lumea prin arhitectura sa, macar finisajele sa fie de exceptie.

Acum zace parasita si uitata de parintii ei ce locuiesc aproape, in zona.

Imaginile au fost preluate de pe metropotam.ro


3 comentarii on “Uitata de parinti”

  1. Radiant spune:

    Mi se pare o cladire foarte interesanta si impunatoare. Sunt realmente atras de cladirea asta! Imi aduce aminte de de cladirile din comic books…

    Ce parere aveti? Are cineva idee de ce e lasata in paragina? Din cate se pare din articol, apartine bancii nationale.

  2. […] lui brebe85, de aici, m-a făcut curios, astfel încât am găsit toate aceste […]

  3. elle spune:

    se poate intra inauntru cumva ?:D


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s