La capatul strazii

Dupa o masa copioasa vine si-o plimbare sanatoasa. Dupa ce ne-am desfatat cu parfumul florilor si cu peisajul aproape idilic din Cismigiu ne intreptam privirea peste drum. Cand te gandesti ce se gaseste pe acolo iti cam vine greu la stomac.

Totusi este Primaria Capitalei. Aceasta adunatura de oameni ce ne conduce de cateva sute de ani. Dar primaria nu s-a aflat intotdeauna pe aceste meleagluri. Nu, administratia o gaseam exact la Universitate, langa Spitalul Coltea. (?)

primaria-municipiului-bucuresti.jpg

Am uitat sa intreb musterii ai mai batrani de la Gambrinus despre fosta cladire asa ca m-oi putea insela. In cladirea actuala a functionat Ministerul Lucrarilor Publice. Trecem repede pe langa Institutul National al magistraturii, o cladire superba reprezentand cu succes arhitectura interbelica, deoarece ne grabim sa ajungem la liceu.

Liceul Lazar (al doilea ca vechime din Bucuresti) a fost infiintat pe la 1860. Trebuie sa tinem cont ca bulevardul nu era nici macar pe schitele arhitectilor. Multe minti lumitate or fi parasind aceste porti.

71-liceul-gh-lazar.jpg

Incet, incet ne indreptam spre „Cetatea de Drept”. In drumul nostru traversam Piata Mihail Kogalniceanu, o piata cu o volumetrie foarte reusita chiar daca a fost „terminata” in timpul perioadei de „marete realizari”. Stilul realismului socialist nu isi face simtita prezenta foarte brutal.

Palatul Facultatii de Drept a fost construit pe la 1935, o cladire relativ recenta. Petre Antonescu a fost cel care s-a ocupat de proiectarea acesteia. Fiti atenti la decoratiile peretilor exteriori si la calitatea executiei.

buc8.jpg

Ei bine am ajuns la capatul puterilor sau al bulevardului? Stanga-n prejur caci data viitoare ne plimbam pe splai.

Anunțuri

Stationati, stationati!

De ceva timp i s-a pus Metrorexului pata sa ne cilivizeze. Dupa ce ne-a bagat niste talpi drept in moaca si cetatenii in ceata, unii chiar stand pe doua trepte (c-asa zice talpa), a schimbat ideea.

Din pacate in acest Bucuresti cu oameni de cea mai buna calitate, pleava tarii, rar gasesti oameni care sa inteleaga talpile. Din moment ce trebuie sa dai coate ca sa iesi din metrou nu te poti astepta ca semnele ce reprezinta cea mai de jos situatie, de unde multi au plecat, sa ii inspire.

Mai noi, din lipsa de vopsea si de idei s-au lipit autocolante: „stationati pe partea dreapta”. Nu gasesti niciun „va rugam” deci la prima „auzenie” suna ca panourile alea idioate din parcuri cu „NU calcati iarba”. Nu-i asa?

Bine, unii nici nu cred ca stiu ce inseamna „stationati”. Pentru ei aceste autocolante sunt similare cu „vrei sa slabesti in 48 de ore” sau „vand casa”.

Din pacate nici aceasta metoda nu ii va civiliza pe majoritatea bucurestenilor.

Ar putea totusi incepe o campanie mai agresiva: „cei care stau pe dreapta sunt prosti”, sau ceva de genul.

Traiasca transportul civilizat al secolului XX!


Chioscul din Cismigiu

Ehe, a trecut mult timp de cand ne-am poposit la Gambrinus. Vorba ‘ceea o bere nu vine niciodata singura. Va promisesem ca citim ziarul din Cismigiu. Singurul loc de unde se mai pot cumpara ziare este chioscul de la intrare. E atat de vechi incat parca creeaza o poarta a timpului.

Se facea ca pe la 1779 ca domnitorul tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti sa ridice vreo doua cismele in Bucuresti. Au fost nevoie de aproape 100 de ani pana la transformarea baltii din zona in parc. Mai exact in 1854 bucurestenii au putut asculta cucii pe primele banci fara spatar din gradina.

Piesagistul vienez Wihelm Mayer a reusit sa transforme balta lui Dura Neguţătorul (stapan peste cismele) in locul de promenada pe care il gasim si astazi.

01-gradina-cismigiu-lacul-si-fantana-arteziana.jpg

La 1857 parcul era vizitat de iubitorii de nou şi de aventuri galante, realitate descrisă de N.T. Oraşanu:

aici fu o baltă mare, un loc umed, mocirlos/sălbatec din natură, necurat, nesănătos/însă arta poate multe şi ea făcu un paradisu/cum la mulţi din ipokimeni nici că le trecea prin visu./.. Aici vine toată mâna, şi s’amestecară împreună/eleganţa, lux, mândrie, maniere şi turnură,/vorbe dulci şi complimente sbor din fiecare gură./Câte un june c’o grizetă, prin tufişuri că se pierde….

Desigur, parcul si-a mai pierdut din dimensiuni o data cu inceperea construirii bulevardului Regina Elisabeta. O plimbare pe lac cu barca si un popas la restaurantul Monte Carlo nu strica pe caldura asta. Tot avem niste treburi la Primarie, fosta cladire a Ministerului Lucrarilor Publice.

05-gradina-cismigiu-lacul-si-restaurantul-monte-carlo.jpg

Ne vedem „la cetate”.