Bucurestiul redevine o mare mahala

Bucurestiul a inceput sa prinda contur pe la 1848. De atunci si pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, capitala s-a dezvoltat destul de mult. S-au largit bulevardele, s-au pavat strazi, etc…

De ce spun asta?

Tocmai ce ma uitam la TV si mi-am adus aminte de ce spunea fostul ministru al transporturilor, Berceanu: „Aeroportul Baneasa se inchide pentru modernizare […]” si s-a inchis, ei bine de vreo doua luni si ceva. Culmea este ca in aceasta perioada un „om de afaceri” sirian a reusit sa obtina autorizatie de construire si s-a si apucat de ridicat niste case. Problema n-ar fi foarte mare si n-ar avea legatura cu ce am scris mai sus daca aceste case nu s-ar afla pe terenul Aeroportului Baneasa, culmea, tocmai pe locul unde trebuie instalate balizele de semnalizare…

Si cum bine stim cat de greu se darama in Romania o casa construita (culmea!) ilegal coroborat cu faptul ca aeroportul nu poate fi dat in folosinta fara sisteme de semnalizare ajungem sa ne lungim pe vreo cativa ani. In tot acest timp, probabil, rentabilitatea aeroportului va scadea, va fi declarat „pe minus” si apoi, zic eu, ca vor incepe rechinii sa muste din el.

Aeroportul Baneasa este singurul ghimpe din coasta investitorilor ce nu le permite sa construiasca mai mult de P+5.

Mi-aduc aminte de un batranel ce spunea acum vreo cativa ani pe la teveu: „Domne si inainte se fura (inainte de razboi n.r.) dar se mai si facea ceva”. Inchipuiti-va doar cum ati fi circulat pe Calea Victoriei, care in unele locuri avea chiar si 4 m latime, sau pe magheru cu doua benzi pe sens.

Trageti voi concluziile…


Domnisoara, un film sau o bere?

Minunea fratilor Lumière ii lasa cu gura cascata pe interbelici. Nu suntem departe de entuziasmul celor de atunci. Primarii (in adevaratul sens al cuvantului) aveau viziuni marete cu acest bulevard astfel ca s-au deschis o multime de cinematografe, cafenele, berarii si restaurante.

Spuneam ca as avea pofta de o bere, dar hai mai bine sa vedem un film inainte. Cinema Corso, se numea inainte de revolutie Victoria. Netul imi joaca feste iar informatiile imi sunt putine, astfel ca ma voi rezuma la a va arata o poza facut prin anii de glorie ai tatucului nostru.

corso.jpg

Mai jos, spre Cismigiu, se afla betiile. Bine, se aflau. Mirosul de carnaciori si mititei stinsi cu o halba de bere parca mai persista si acum printre ruinele hotelului Palace. Deschis cu mare pompa pe la 1915, ajunsese unul din hotelurile luxoase ale capitalei. Dotarile de inceput de secol XX contineau printre altele si linii telefonice catre orice destinatie europeana. Salile de bal, biliard, cazino ii asteptau pe clientii ce veneau de la gara cu autobuzul privat al hotelului.

b-dul-elisabeta_06.jpg

De fapt beraria Gambrinus si-a mutat aici istoria pe la 1940, pana atunci functionand vis-a-vis de Teatrul National. Nu, nu la Universitate ci pe Calea Victoriei.

Desi mititelul e putin probabil ca va reveni, compania Hercesa spune ca va angaja un manager ca dupa renovarea cladirii sa readuca spiritul berariei si berii la halba.

Tot cu berea si cu micul ne dam seama ca mai e putin pana a doua zi. Citim ziarul in Cismigiu?


Hotel Bulevard

Nici bine n-ai iesit de pe bancile Universitatii, mananci o prajitura la cofetaria Magda si iti continui drumul spre Cismigiu. Nedumerit de ce stai atat de mult la semafor, te uiti in jur.

Grand Hotel du Bulevard.

Primul hotel adevarat din Bucuresti. Dupa cum se citeste pe frontispiciu, a fost deschis in 1877. Practic cladirea a fost inaugurata in anul 1873 si s-a numit Hotel Herdan.

Terenul a fost cumparat in 1865 de omul de afaceri Jaques Herdan care detinea si fabrica de paine Herdan de pe Soseaua Orhideelor.

Pentru 12 franci pe zi in 1877, puteai chiar sa iti faci si un dus. A fost primul hotel din Bucuresti cu apa curenta in fiecare camera.

Arhitectul Alexandru Orascu a reusit sa creeze o bijuterie. Tot el a proiectat si cladirea Universitatii, poate din aceasta cauza te uitai bulversat in intersectie, vroiai sa recunosti stilul.

Hai sa ne continuam plimbarea de sfarsit de saptamana pe acest corso al Bucurestiului. Poate bem o bere la Gambrinus.

b-dul-elisabeta_09.jpg


Sarbatoarea Americii o ia pe cai rusesti

Desi la prima vedere aceasta uimitoare zi de 4 iulie, ziua Americii, nu pare ceva iesit din comun, am observat un mic detaliu.

A fost nevoie de inchiderea unei artere principale din Bucuresti si cum nu ar fi fost indeajuns, s-a inchis Soseaua Pavel Kiseleff. Ori nea’ Pavel o fost rus…

Articolul nu e gata, doar vroiam sa mentionez acest lucru 🙂

P.S.: Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov (Павел Дмитриевич Киселёв), cunoscut mai bine sub numele în forma franceză Kiseleff (8 ianuarie 1788, Moscova14 noiembrie 1872, Paris) a fost un general rus. Între 1828 şi 1834 a condus administraţia militară rusească a Ţării Româneşti. (Wikipedia)